Vedere aeriană dinspre nord asupra sitului. ©Ștefan-Bogdan-Novac

Perioada preistorică descoperită prin cercetări arheologice interdisciplinare la Hoisești, comuna Mărgineni, județul Neamț.

Partea răsăriteană a Depresiunii Cracău–Bistrița a oferit condiții prielnice pentru așezarea comunităților străvechi. Pământurile de tip cernoziom, pădurea, slatinele și sursele de apă, precum pârâurile Vârlani, Tăbălaia, Verdele, precum și numeroasele izvoare de pe marginea teraselor, au creat un mediu favorabil unei locuiri intense. Această intensă locuire a fost prezentă în următoarele perioade: eneolitic, epoca bronzului și secolele II–IV p. Chr. Aici s-au stabilit oameni, au cunoscut viața, au trăit și au lăsat urme materiale. Noi ne străduim să scoatem la lumină aceste urme pentru a ne spune povestea lor.

Cercetarea arheologică de la Hoisești–„La Curmătură”, com. Mărgineni, jud. Neamț, cod RAN: 123200.01, a început în anul 2015 ca un model de abordare interdisciplinară, când a fost identificat situl, amplasat pe marginea terasei înalte de pe partea stângă a pârâului Verdele. După identificare, a urmat etapa cercetării de suprafață, în cadrul căreia am observat numeroase fragmente de olărie, statuete, obiecte din piatră și foarte multe fragmente de lut ars, provenite de la locuințe. Ulterior, am realizat fotografii aeriene și am efectuat cercetarea geomagnetică a locului. Rezultatele au arătat că, pe suprafața numită „La Talgere”/„La Curmătură”/„Plopiște”, în perioada culturii Cucuteni, au fost construite cel puțin 19 case, dispuse pe trei rânduri, delimitate la răsărit de un șanț și legate printr-un podeț de o „bătătură” (un loc de adunare pentru membrii comunității).

Locuința pe care am cercetat-o începând cu anul 2021 este orientată pe axa N–S, are o suprafață de aproximativ 8,00 × 8,00 m, este împărțită în trei încăperi și dispune de un cuptor de mari dimensiuni, refăcut de 5 ori. În interior au fost descoperite mai multe pietre și pisăloage pentru măcinat cereale, precum și foarte multe obiecte întregi sau fragmentare: vase, unelte din silex, din piatră și din os. Întregul context și obiectele descoperite sunt datate în perioada culturii Cucuteni A (aproximativ 4500–4100 î.Hr.). Pe lângă acest sit arheologic, de-a lungul anilor, pe terasa de pe stânga pârâului Verdele au mai fost găsite urmele altor opt așezări din aceeași perioadă!

Către anul 2000 î.Hr., o comunitate din perioada mijlocie a epocii bronzului a venit și s-a așezat peste situl din perioada Cucuteni. Totuși, urmele de activitate lăsate de această comunitate sunt mai puține și mai dispersate, deoarece, aflându-se la suprafață, nu au fost protejate și au dispărut în mare măsură.

Conf. univ. dr., arheolog expert,
Neculai Bolohan
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
DJC Neamț

*Vas-amforetă din perioada Cucuteni-A extras din stratul arabil. ©Ștefan-Bogdan-Novac

*Vedere aeriană dinspre sud asupra sitului. ©Ștefan-Bogdan-Novac