Din satul Hoisești reprezintă un important reper al vieții religioase și al memoriei comunității locale, reflectând continuitatea credinței și atașamentul locuitorilor față de valorile spirituale moștenite.
Vechea biserică boierească din lemn a satului Hoisești a fost construită în perioada 1810–1827, pe terenul donat de Ion Doicescu, într-o epocă în care preot slujitor era Vasile Popovici. Edificiul, realizat în stilul tradițional al bisericilor de lemn moldovenești, a constituit timp de aproape două secole centrul vieții religioase, culturale și comunitare a satului, fiind martorul principalelor momente din viața spirituală a credincioșilor.
Un moment dramatic din istoria lăcașului de cult l-a constituit incendiul din seara Ajunului Crăciunului, 24 decembrie 1990, care a distrus în totalitate vechea bisericuță din lemn. Evenimentul a avut un profund impact emoțional asupra comunității, marcând sfârșitul unui edificiu de o mare valoare istorică și simbolică.
În memoria vechii biserici și a acestui eveniment tragic, pe locul fostului lăcaș de cult a fost amenajat un altar exterior, cunoscut sub forma unei troițe, ridicată în anul 2001, ca semn de reculegere și aducere-aminte pentru generațiile viitoare. Acest spațiu memorial păstrează vie legătura dintre trecut și prezent, constituind un loc de rugăciune și comemorare.
Construcția noii biserici, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, a început în anul 1991, într-o perioadă de renaștere spirituală, când preot slujitor era Ion Nică. Lucrările au fost finalizate în anul 1997, beneficiind de contribuția însemnată și implicarea constantă a părintelui Victor Ardeleanu, alături de sprijinul credincioșilor și al comunității locale.
Noua biserică se impune astăzi ca un simbol al dăinuirii și al solidarității comunității din Hoisești, fiind nu doar un lăcaș de cult activ, ci și o expresie a continuității credinței, ridicată pe temelia istoriei și a jertfei înaintașilor. Prin hramul său, prin trecutul său încărcat de semnificații și prin rolul său actual, biserica ocupă un loc central în viața spirituală și identitară a satului Hoisești și a comunei Mărgineni.
